Testarea rapidă poate să simplifice procesul de stabilire a diagnosticului în diverse boli, dar și să permită inițierea mai rapidă a terapiilor pentru numeroase afecțiuni, managementul pacienților devenind mai simplu, atât pentru aceștia, cât și pentru medicii care îi îngrijesc. Deși testarea rapidă are un rol esențial în prezent în medicină, indiferent că se realizează acasă la pacient, într-un cabinet sau salon medical și chiar într-un laborator de analize medicale, aceste instrumente trebuie utilizate corect pentru a oferi rezultate precise. Nu putem realiza un test de screening sau de diagnostic fără a avea o probă biologică, prin urmare recoltarea adecvată a acesteia, precum și calitatea și cantitatea probei vor reprezenta baza obținerii unor rezultate corecte prin testarea rapidă.
Testele rapide se pot realiza din diferite tipuri de probe, spre exemplu sânge, urină, materii fecale, tampon prelevat din căile respiratorii superioare. Ce tip de probă se utilizează pentru analizele clasice, de laborator, va fi necesară și pentru testarea rapidă a aceluiași marker sau parametru. La fel ca și în cazul metodelor de referință pentru realizarea analizelor de laborator, este absolut esențială testarea acelei probe care este relevantă pentru ceea ce căutăm – fie că este vorba de un agent patogen, un biomarker, alte molecule sau structuri importante pentru sănătatea umană. Acolo unde microorganismul, molecula, compusul sau celula de interes se află în interiorul corpului uman, acolo ne vom orienta și noi cu recoltarea probei și testarea.
Odată ce am ales proba relevantă, însă, nu este suficient. Aceasta trebuie recoltată corect pentru ca rezultatul obținut pe baza acesteia să fie precis și să ne putem baza pe el. Procedura de recoltare a probelor trebuie respectată cu strictețe, indiferent că ne aflăm acasă, într-un cabinet medical sau la un punct de recoltare al unui laborator.
Probele de materii fecale reprezintă materialul biologic pentru a evalua diverse testări cu scop diagnostic. Iată cele mai comune teste rapide care se pot efectua din probe de scaun:
- Evaluarea infecției cu Helicobacter pylori
- Testarea pentru hemoragii oculte fecale
- Depistarea Clostridium difficile
- Detecția calprotectinei fecale
Frecvent, probele de materii fecale se autorecoltează, pentru ca apoi să aibă loc testarea, indiferent că se realizează acasă, într-o secție clinică – în apropierea pacientului sau într-un laborator specializat de analize medicale. Așadar, oricine ar trebui să cunoască pașii care trebuie parcurși pentru recoltarea unei probe de scaun.
Cum recoltăm corect probele de materii fecale?
Probele de scaun trebuie recoltate în recipiente dedicate, sterile. Adesea acestea sunt incluse în trusele de testare. Proba de materii fecale nu trebuie să ajungă în vasul de toaletă. Anumite truse de testare oferă materialele necesare pentru a evita ca materiile fecale să ajungă în vasul de toaletă. În absența acestora, se pot utiliza următoarele metode: utilizarea unei olițe curate, o caserolă sau un alt ambalaj de plastic care este curat, acoperirea deschiderii vasului de toaletă cu folie de plastic sau cu hârtie. Odată ce scaunul a fost eliminat, trebuie utilizată spatula, lingurița sau orice alt dispozitiv inclus în trusa de testare sau care face parte din recoltor pentru a adăuga o cantitate suficientă de materii fecale în recipientul pentru probă.
Iată, detaliat, cum se realizează corect și complet recoltarea de probe de materii fecale pentru testarea rapid: INSERARE VIDEO
În ce infecții se utilizează probe de materii fecale pentru diagnostic?
Foarte comună este detecția de agenți patogeni digestivi din probe de scaun, indiferent că este vorba de virusuri, bacterii sau paraziți. Aceste teste conțin adesea anticorpi care recunosc antigene specifice microbiene. Prezența microorganismului patogen în probă conduce la formarea de complexe imune cu anticorpii, iar care sunt marcate astfel încât să poată fi detectate, spre exemplu cu particule de aur, care permit formarea unei benzi vizibile, sau cu fluorocromi pentru care se utilizează cititoare care interpretează rezultatul. Pentru ca un microorganism să poată fi detectat în scaun, acesta ar trebui să colonizeze sau să infecteze tubul digestiv.
Există variate virusuri care pot fi testate din probe de scaun, spre exemplu norovirus, rotavirus, adenovirus, astrovirus. Dispozitivele disponibile pentru testare sunt sub formă de monotest, dar și combo, permițând detecția simultană a acelor microorganisme care determină simptomatologie similară și, astfel, simplificând procedura de diagnostic. Iată ce teste sunt disponibile în magazinul online DDS Diagnostic pentru determinarea de virusuri în probe de materii fecale:
- Kit pentru detecția adenovirusului. Disponibil aici.
- Kit combo pentru detecția norovirusului, rotavirusului și adenovirusului. Poate fi comandat utilizând acest link.
- Kit combo pentru testarea norovirusului, rotavirusului, adenovirusului și astrovirusului. Îl găsești la acest link.
Teste rapide din probe de scaun pentru infecții bacteriene sau parazitare:
- Kit-uri pentru detecția Giardia lamblia (intestinalis), un parazit care afectează frecvent intestinul subțire. Iată un test rapid pentru detecția acestui patogen – link.
- Teste pentru depistarea infecțiilor cu Helicobacter pylori, cauză majoră de gastrită, ulcer și cancer gastric. Truse de testare sunt, de asemenea, disponibile în magazinul online DDS Diagnostic – pot fi accesate aici.
- Kit-uri de testare pentru a detecta Clostridium difficile în probe de materii fecale, care poate determina diaree severă, în special la persoanele spitalizate sau care au urmat antibioterapie intensă. Iată ce teste rapide poți comanda pentru a depista această bacterie – link.
- Teste pentru detecția Salmonella typhi și paratiphy, disponibile aici.
Poți să afli detalii despre acești patogeni și importanța testării rapide în infecțiile determinate de aceștia în articolul Probleme digestive? Iată cum poți afla rapid diagnosticul!, publicat pe blogul DDS Diagnostic.
Teste rapide din probe de materii fecale pentru boli netransmisibile
Numeroase boli gastrointestinale de cauze variate pot să asocieze sângerări în cantitate redusă, dar care au loc constant, determinând însă anemie și alte tulburări. Astfel de afecțiuni pot fi reprezentate de diverticulită, colită, polipi, cancere colorectale. Pierderile acestea de sânge care nu sunt evidente poartă denumirea de hemoragii oculte.
Testarea rapidă poate fi utilizată pentru depistarea hemoragiilor oculte în materii fecale, în special în contextul screening-ului pentru cancerul colorectal. Aceste teste se numesc FOB (Faecal Occult Blood) și pot utiliza diverse metode pentru a evidenția prezența sângelui în scaun. Deoarece sângele poate ajunge în materiile fecale ale unei persoane în diverse situații, pentru a obține rezultate relevante testarea nu ar trebui efectuată în contextul unor condiții fiziologice și patologice care asociază sângerări, precum perioada menstruală, prezența hemoroizilor, diagnostic de ulcer peptic sau gastrită.
Inflamațiile intestinale de cauză non-infecțioasă pot fi evaluate din probe de materii fecale cu ajutorul testului pentru calprotectină, disponibil în magazinul online DDS Diagnostic. Un nivel crescut al calprotectinei, în context clinic sugestiv, indică diagnosticul de boală inflamatorie intestinală și contribuie la diagnosticul diferențial cu sindromul de intestin iritabil. Testarea rapidă pentru lactoferina fecală poate, de asemenea, să contribuie la diagnosticul inflamațiilor intestinale de diverse cauze.
Funcția pancreatică poate fi evaluată prin testul rapid din materii fecale pentru elastază. Elastaza este o enzimă produsă la nivelul pancreasului, care apoi este eliberată în tubul digestiv pentru a acționa asupra alimentelor și realizarea digestiei, astfel că ajunge în scaun și poate fi determinată din probe de materii fecale. Testarea rapidă poate evidenția valorile anormale ale elastazei fecale.
Pot avea încredere într-un rezultat rapid obținut prin testarea unei probe de scaun?
Testele rapide pot oferi rezultate foarte precise, până la comparabile cu metodele clasice, de laborator, deoarece biotehnologia și biologia moleculară a evoluat considerabil în ultimii ani, permițând rafinarea tehnologiilor utilizate în diagnostic, inclusiv de tip rapid. Totodată, cerințele pentru ca un test de diagnostic să poată fi comercializat sunt foarte stricte, iar pentru fiecare astfel de produs trebuie efectuate studii vaste care confirmă acuratețea rezultatelor generate.
Iată care sunt principalele caracteristici de performanță ale testelor rapide:
- Sensibilitatea indică câte probe din cele adevărat pozitive vor fi identificate drept pozitive de testul de diagnostic
- Specificitatea arată câte probe din cele adevărat negative vor fi identificate drept negative de testul de diagnostic
- Acuratețea indică în ce proporție a fost oferit un rezultat corect de către test, indiferent că este pozitiv sau negativ
- Valoarea predictivă pozitivă arată câte dintre rezultatele pozitive oferite de test sunt corecte
- Valoarea predictivă negativă indică câte dintre rezultatele negative oferite de test sunt corecte
Nu ne uităm doar la valorile acestor statistici, ci și la numărul de pacienți sau probe pe care a fost efectuat studiul care a evaluat performanța unui test de diagnostic. Un număr redus de teste efectuate în cadrul studiilor nu poate garanta că acele caracteristici de performanță obținute și declarate de producător sunt apropiate de calitatea reală a testului. De asemenea, trebuie analizată repetabilitatea și reproductibilitatea testului,
- Repetabilitatea arată măsura în care un test oferă același rezultat atunci când este realizat de aceeași persoană, în aceleași condiții, cu aceleași instrumente și în aceeași interval de timp. Astfel, se determină variabilitatea.
- Reproductibilitatea indică măsura în care un test oferă aceleași rezultate, dacă este efectuat de persoane diferite, în locații diferite și cu instrumente diferite. Un test performant oferă rezultate similare indiferent de context, atâta timp cât procedura de testare este urmată cu strictețe.
Nu toate testele rapide sunt, însă, la fel de bune. Deși nu este general valabil, adesea testele de diagnostic care prezintă cele mai bune performanțe sunt mai scumpe, întrucât eforturile financiare necesare pentru dezvoltarea acestora se oglindesc adesea în prețurile de la raft. Instrucțiunile de utilizare ale oricărui test de diagnostic ar trebui să cuprindă informații despre studiile preclinice și clinice efectuate pentru a demonstra calitatea produsului.
