Streptococul de grup A la copii: simptome, transmitere și rolul testului rapid Strep A

Durerea în gât este unul dintre cele mai frecvente motive pentru care copiii ajung la medic, dar nu toate episoadele au aceeași cauză. Cele mai multe sunt provocate de virusuri, însă o parte dintre ele sunt determinate de Streptococcus pyogenes, cunoscut și ca streptococ beta-hemolitic de grup A sau, pe scurt, Strep A.

Diferențierea este importantă deoarece infecțiile virale și cele streptococice nu se tratează în același mod. Antibioticele nu au efect asupra virusurilor, dar sunt indicate de medic atunci când diagnosticul de infecție cu Strep A este confirmat. Simptomele pot ridica suspiciunea, însă aspectul gâtului nu este suficient pentru a identifica bacteria cu certitudine.

Pentru a face testarea mai accesibilă în afara cabinetului medical, în gama de produse DDS Diagnostic am introdus recent un test rapid Strep A destinat autotestării, care poate fi efectuat acasă dintr-o probă orofaringiană. Testul detectează calitativ antigenele streptococului de grup A și oferă un rezultat care poate fi interpretat după 5 minute.

Ce este streptococul de grup A?

Streptococcus pyogenes este o bacterie gram-pozitivă care, observată microscopic, are forma unor coci dispuși frecvent în lanțuri. Denumirea de streptococ “beta-hemolitic” provine din capacitatea bacteriei de a produce hemoliză completă în jurul coloniilor cultivate pe medii cu sânge, iar încadrarea în grupul A se bazează pe structura unui antigen specific din peretele celular.

Una dintre componentele importante ale bacteriei este proteina M, situată la suprafață, care o ajută să evite anumite mecanisme de apărare ale organismului. Există numeroase variante ale acestei proteine, motiv pentru care o infecție anterioară nu oferă neapărat protecție împotriva tuturor tulpinilor de Strep A.

Bacteria se poate localiza la nivelul gâtului sau al pielii. În căile respiratorii superioare provoacă cel mai frecvent faringită sau amigdalită acută streptococică, afecțiuni reunite adesea sub formularea generală „”oșu în gât”. Unele tulpini pot produce toxine pirogene, responsabile pentru erupția caracteristică scarlatinei. Strep A poate provoca și infecții cutanate, precum impetigo, iar în cazuri mult mai rare poate pătrunde în țesuturi profunde sau în sânge, determinând infecții invazive severe.

Faringita streptococică, scarlatina și infecția invazivă nu sunt denumiri diferite ale aceleiași boli. Toate pot fi determinate de Strep A, dar reprezintă forme clinice distincte, cu manifestări și grade de severitate diferite.

De ce sunt copiii mai expuși?

Faringita streptococică poate apărea la orice vârstă, dar este întâlnită cel mai frecvent la copiii între 5 și 15 ani și este rară la cei mai mici de 3 ani. Școlile, grădinițele și celelalte spații în care copiii petrec mult timp împreună favorizează transmiterea prin contact apropiat.

Bacteria se răspândește prin particulele respiratorii eliminate în timpul vorbirii, tusei sau strănutului și prin contact direct cu secrețiile unei persoane infectate. Folosirea în comun a paharelor, tacâmurilor sau alimentelor poate contribui, de asemenea, la transmitere. După expunere, simptomele apar de obicei în două până la cinci zile.

Copiii pot intra în contact cu Strep A și prin intermediul unor persoane care poartă bacteria la nivelul gâtului fără să prezinte simptome. Existența purtătorilor sănătoși este și unul dintre motivele pentru care rezultatul unui test trebuie interpretat împreună cu manifestările clinice, nu separat de acestea.

Care sunt simptomele faringitei streptococice?

Faringita produsă de Strep A începe adesea brusc. Copilul poate acuza durere intensă în gât și dificultate sau durere la înghițire. Febra, amigdalele roșii și mărite, depozitele albicioase sau purulente, micile puncte roșii observate pe cerul gurii și ganglionii măriți în partea anterioară a gâtului pot completa tabloul clinic.

La copii pot apărea și manifestări care nu par, la prima vedere, legate de gât: 

• durere de cap 
• greață
• vărsături
• durere abdominală
• scăderea poftei de mâncare

Uneori, infecția este însoțită de o erupție cutanată fină și aspră la atingere, situație care poate indica scarlatina și necesită evaluare medicală.

Prezența tusei, a secrețiilor nazale, a răgușelii sau a conjunctivitei sugerează mai degrabă o cauză virală. Nici această diferențiere nu este absolută. Simptomele orientează evaluarea, dar nu confirmă singure prezența sau absența streptococului.

“Roșu în gât” poate fi direct asociat cu Strep A?

Nu. Popularul “roșu în gât” descrie un aspect observat la examinare, nu un diagnostic etiologic. Inflamația și înroșirea faringelui pot apărea atât în infecții bacteriene, cât și în numeroase viroze respiratorii.

Nici depozitele albicioase de pe amigdale nu confirmă singure o infecție cu Strep A. Manifestări asemănătoare pot apărea în alte infecții, inclusiv în mononucleoza infecțioasă. Tocmai de aceea, administrarea unui antibiotic numai pe baza aspectului gâtului sau a unei fotografii nu este o conduită sigură.

Identificarea rapidă a antigenelor Strep A poate ajuta la diferențierea unei faringite streptococice de un episod cu probabilitate mai mare de origine virală. Rezultatul trebuie însă corelat cu simptomele și cu evaluarea medicului.

Ce legătură există între Strep A și scarlatină?

Scarlatina apare atunci când infecția este provocată de o tulpină de Strep A care produce toxine pirogene. Boala se manifestă prin durere în gât și febră, la care se adaugă o erupție formată din puncte roșii fine, cu o textură descrisă frecvent ca asemănătoare șmirghelului.

Erupția poate începe la nivelul trunchiului și se poate extinde, fiind mai accentuată în pliurile pielii. Limba poate deveni roșie, cu papile proeminente, aspect cunoscut drept “limbă zmeurie”. Nu orice copil cu faringită streptococică dezvoltă scarlatină și nu orice erupție asociată unei dureri în gât are această cauză.

De ce este importantă confirmarea infecției?

Confirmarea unei infecții cu Strep A permite medicului să recomande tratamentul antibiotic potrivit. Administrat corect, acesta scurtează perioada de contagiozitate, reduce durata simptomelor și riscul unor complicații.

Unele complicații apar prin extinderea infecției și pot include otita, sinuzita sau formarea unui abces în jurul amigdalelor. Altele pot apărea după ce infecția acută s-a încheiat, prin mecanisme imune. Printre acestea se numără febra reumatică acută, care poate afecta articulațiile și inima, și glomerulonefrita post-streptococică, care poate afecta rinichii.

Aceste complicații sunt mai rare decât infecțiile faringiene necomplicate, dar reprezintă motivul pentru care suspiciunea de Strep A nu trebuie nici ignorată, nici tratată empiric cu antibiotice rămase în casă.

Un test nou DDS Diagnostic pentru testarea acasă

Echipa noastră a introdus recent în portofoliul DDS Diagnostic Testul Rapid Streptococ de Grup A din tampon orofaringian, destinat autotestării. Este un test pentru diagnosticare in vitro, conceput pentru detectarea calitativă a antigenelor Strep A în probe recoltate de la nivelul orofaringelui.

Testul poate fi efectuat acasă atunci când există simptome compatibile cu o posibilă infecție streptococică. Interpretarea rezultatului se realizează după 5 minute, iar performanțele de diagnostic declarate pentru produs depășesc 96%.

Kitul conține o casetă de testare, un tampon steril pentru recoltare, două soluții tampon, instrucțiunile de utilizare și suportul de lucru. Pentru obținerea unui rezultat corect, proba trebuie recoltată atent, fără atingerea limbii, dinților sau obrajilor și cu respectarea strictă a instrucțiunilor furnizate.

După tratarea probei în soluția tampon, în godeul casetei se adaugă cantitatea indicată în instrucțiuni. Rezultatul trebuie citit în intervalul specificat. 

Cum interpretăm rezultatul?

Apariția liniei de control arată că testul a funcționat corespunzător. Dacă sunt vizibile atât linia de control, cât și linia de test, rezultatul este pozitiv, indiferent dacă cea de-a doua linie este mai slab colorată. Un rezultat pozitiv indică faptul că antigenele Strep A sunt prezente în probă și trebuie urmat de contactarea medicului.

Testul nu poate stabili severitatea infecției și nu poate face diferența între bacteriile vii și antigenele bacteriene care pot persista după o infecție recentă. De asemenea, un rezultat pozitiv la o persoană fără simptome poate reflecta starea de purtător, motiv pentru care interpretarea clinică rămâne importantă.

Un test pozitiv nu trebuie urmat de administrarea unui antibiotic ales de părinte. Medicul stabilește dacă rezultatul este compatibil cu tabloul clinic, ce tratament este indicat, doza potrivită greutății copilului și durata administrării.

Tratamentul nu trebuie întrerupt atunci când copilul începe să se simtă mai bine. O schemă incompletă poate să nu elimine bacteria și poate favoriza reapariția simptomelor. Antibioticul nu trebuie împărțit cu alți membri ai familiei și nici păstrat pentru un episod viitor de durere în gât.

Când trebuie solicitat ajutor medical rapid?

Evaluarea medicală nu trebuie amânată dacă apar dificultăți de respirație sau de înghițire, salivație excesivă cauzată de imposibilitatea de a înghiți, umflarea importantă a gâtului, deschiderea dificilă a gurii, somnolență neobișnuită ori semne de deshidratare.

Medicul trebuie contactat și atunci când febra persistă, starea generală se agravează, apare o erupție extinsă sau copilul prezintă dureri intense. În aceste situații, autotestarea poate furniza o informație utilă, dar nu trebuie să întârzie consultul.

Când poate reveni copilul în colectivitate?

În cazul unei infecții streptococice confirmate, copilul trebuie să rămână acasă până când nu mai are febră și au trecut cel puțin 12–24 de ore de la începerea antibioticului prescris de medic. Starea generală trebuie să îi permită, de asemenea, participarea normală la activități.

Spălarea mâinilor, acoperirea gurii și a nasului în timpul tusei sau strănutului și evitarea folosirii în comun a paharelor și tacâmurilor reduc riscul de transmitere. În colectivități, recunoașterea rapidă a simptomelor și menținerea acasă a copiilor bolnavi sunt mai utile decât testarea fără indicație a tuturor copiilor fără simptome.