Circulația intensă a virusului gripal A(H3N2), subclada K: implicații clinice și epidemiologice în sezonul gripal 2025–2026

Postat de

2026-02-03

On 2026-02-03

Sezonul gripal 2025–2026 se remarcă printr-o intensitate crescută a circulației virusului gripal de tip A(H3N2), cu predominanța unei subclade genetice recent descrise, cunoscută sub denumirea de subclada K (alias J.2.4.1). Datele raportate de Institutul Național de Sănătate Publică (INSP), coroborate cu analizele Centrului European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (ECDC) și ale Organizației Mondiale a Sănătății (WHO), indică un debut precoce al sezonului gripal, o rată crescută de transmitere și o creștere semnificativă a numărului de cazuri clinice, comparativ cu mediile multianuale.

În România, numărul cazurilor de gripă clinică raportate în primele săptămâni ale sezonului este de până la 3–4 ori mai mare față de media ultimelor cinci sezoane non-pandemice, cu o afectare disproporționat mai mare a persoanelor vârstnice și a pacienților cu comorbidități cronice. Secvențierile efectuate de INCDMM Cantacuzino au confirmat că toate probele gripale A(H3N2) analizate aparțin subcladei K, sugerând o circulație aproape exclusivă a acestei variante în prezent.

Caracteristici virologice și mecanisme de evoluție virală

Virusurile gripale de tip A sunt caracterizate printr-o variabilitate genetică ridicată, determinată de lipsa mecanismelor eficiente de corectare a erorilor de replicare. Subclada K a virusului A(H3N2) a apărut printr-un proces de drift antigenic, constând în acumularea de mutații punctiforme la nivelul genelor care codifică proteinele de suprafață, în special hemaglutinina (HA).

Aceste modificări structurale nu sunt suficiente pentru a determina o creștere demonstrabilă a virulenței sau a severității clinice, însă pot afecta recunoașterea virusului de către anticorpii neutralizanți generați anterior, fie prin vaccinare, fie prin infecții anterioare. Astfel, subclada K prezintă un avantaj de transmitere, favorizând infectarea unui număr mai mare de persoane într-un interval scurt de timp.

Conform evaluărilor WHO, nu există dovezi actuale care să indice o patogenitate intrinsec crescută a acestei subclade, însă dinamica epidemiologică justifică monitorizare atentă și adaptarea strategiilor de prevenție.

Context epidemiologic în România și tendințele internaționale

Conform datelor Institutului Național de Sănătate Publică (INSP), sezonul gripal a debutat precoce în România, cu o creștere accelerată a cazurilor încă din luna decembrie 2025. Analizele epidemiologice arată o depășire semnificativă a mediilor multianuale, atât în ceea ce privește gripa clinică, cât și infecțiile respiratorii acute severe (SARI).

Raportările pentru săptămâna 04/2026 (19–25 ianuarie 2026) indică:

o creștere susținută a cazurilor de gripă clinică;
o circulație predominantă a virusului gripal A, cu subtip A(H3N2);
confirmarea prin secvențiere a subcladei K în toate cazurile analizate;
o rată crescută de complicații și mortalitate la persoanele vârstnice și la pacienții cu comorbidități.

La nivel global, Organizația Mondială a Sănătății (WHO) raportează o tendință similară, cu predominanța virusurilor A(H3N2) în emisfera nordică, în paralel cu creșterea sezonieră a infecțiilor respiratorii virale. WHO subliniază că activitatea gripală rămâne, per ansamblu, în limitele așteptate pentru un sezon gripal, însă debutul precoce și intensitatea crescută în unele regiuni reprezintă elemente notabile.

Manifestări clinice și particularități de evoluție

Din punct de vedere clinic, infecția cu virusul gripal A(H3N2), inclusiv subclada K, se manifestă printr-un tablou tipic de gripă sezonieră. Simptomatologia este adesea mai intensă la adulți, comparativ cu copiii, și poate include:

febră înaltă (adesea >39°C);
frisoane, cefalee intensă;
dureri musculare și articulare;
oboseală extremă, care poate persista săptămâni;
tuse seacă, durere în gât;
uneori simptome digestive, mai ales la copii.

Un aspect clinic important este faptul că gripa, spre deosebire de virozele respiratorii comune, determină o afectare sistemică pronunțată. Astenia post-gripală și tusea reziduală pot persista după remiterea episodului acut, fără a indica neapărat o evoluție complicată.

La copii, debutul poate include simptomatologie digestivă (greață, vărsături, diaree), iar febra este adesea mai bine tolerată decât la adulți.

Evaluarea medicală de urgență este indicată în prezența:

febrei persistente care nu răspunde la antitermice;
dificultăților respiratorii sau durerii toracice;
confuziei, somnolenței marcate;
semnelor de deshidratare;
agravării bolilor cronice (cardiace, pulmonare, metabolice);
durerii abdominale severe sau suspiciunii de complicații (ex. ruptură splenică).

Cum se transmite „super-gripa” A(H3N2) subclada K

Transmiterea virusului gripal A(H3N2), inclusiv a subcladei K, urmează aceleași mecanisme bine cunoscute pentru virusurile gripale sezoniere, însă contagiozitatea crescută observată în acest sezon face ca răspândirea să fie mai rapidă, mai ales în colectivități.

Transmiterea pe cale aeriană

Principala cale de transmitere este cea aeriană, prin intermediul particulelor respiratorii eliminate de persoanele infectate în timpul vorbirii, tusei sau strănutului. Picăturile de secreții respiratorii care conțin virusul pot fi inhalate direct de persoanele aflate în apropiere, în special în spații închise, slab ventilate sau aglomerate. Lipsa respectării etichetei respiratorii, cum ar fi acoperirea gurii și nasului în timpul tusei sau strănutului, crește semnificativ riscul de transmitere.

Transmiterea prin contact direct și indirect

O altă cale importantă de transmitere este contactul direct cu persoana bolnavă sau contactul indirect prin suprafețe și obiecte contaminate. Virusul gripal de tip A poate supraviețui pe suprafețe dure, precum metalul sau plasticul, timp de aproximativ 24–48 de ore. În aceste situații, infecția apare atunci când o persoană atinge o suprafață contaminată și apoi își duce mâna la nivelul nasului, gurii sau ochilor, reprezentând porți de intrare pentru virus.

Copiii mici prezintă un risc mai mare de infectare prin acest mecanism, deoarece au tendința de a atinge frecvent obiecte din mediul înconjurător și de a le introduce în gură, fără o igienă adecvată a mâinilor.

Perioada de incubație și contagiozitate

Perioada de incubație a gripei este relativ scurtă, în medie de aproximativ 2 zile, dar poate varia între 1 și 4 zile, în funcție de încărcătura virală și de răspunsul imun al gazdei.

Un aspect important din punct de vedere epidemiologic este faptul că adulții pot transmite virusul cu 1–2 zile înainte de apariția simptomelor, ceea ce contribuie semnificativ la răspândirea infecției în comunitate. Contagiozitatea se menține, de regulă, 5–7 zile după debutul simptomelor, perioadă în care persoana infectată poate continua să elimine virus prin secrețiile respiratorii, chiar dacă intensitatea manifestărilor clinice începe să scadă.

Diagnostic

Diagnosticul gripei se bazează pe corelarea datelor clinice cu contextul epidemiologic și este confirmat prin teste rapide de detecție a antigenului gripal sau prin metode moleculare.

Testarea este recomandată:

cât mai aproape de debutul simptomelor;
la pacienții cu risc crescut;
în cazurile care necesită decizie terapeutică rapidă (inițierea tratamentului antiviral).

Identificarea precoce a virusului gripal permite:

instituirea rapidă a tratamentului antiviral, atunci când este indicat;
reducerea transmiterii prin măsuri de izolare;
evitarea utilizării inutile a antibioticelor.

Pentru a putea elimina suspiciunea unei infecții cu alt virus, putem opta pentru teste cu mai mulți parametri, cum ar fi:

Este esențial de menționat că tratamentul antiviral are eficiență maximă dacă este administrat în primele 24–48 de ore de la debutul simptomelor. După acest interval, beneficiul clinic scade semnificativ.

Tratament

Managementul gripei necomplicate este, în majoritatea cazurilor, simptomatic. Antipireticele și analgezicele sunt utilizate pentru controlul febrei și al durerii, însă administrarea lor trebuie făcută judicios.

Un aspect subliniat de medicii clinicieni este tendința de a suprima febra la valori scăzute, ceea ce poate interfera cu răspunsul imun natural. Sandra Alexiu a atras atenția, într-un interviu pentru HotNews, că mulți pacienți iau antitermice prea devreme, la temperaturi de 37–37,5°C, împiedicând astfel răspunsul natural al sistemului imunitar. De asemenea, utilizarea excesivă a combinațiilor medicamentoase „pentru răceală și gripă” poate expune pacienții la reacții adverse, în special cardiovasculare.

Antibioticele nu sunt indicate în absența unei suprainfecții bacteriene documentate.

Prevenția rămâne esențială

INSP și WHO subliniază că, în ciuda particularităților subcladei K, vaccinarea antigripală rămâne un instrument vital de sănătate publică, mai ales pentru persoanele cu risc crescut.

Recomandările includ:

vaccinarea persoanelor eligibile, inclusiv în această perioadă:
- persoanele ≥65 de ani;
- pacienții cu boli cronice;
- femeile însărcinate;
- persoanele imunocompromise;
- personalul medical și îngrijitorii.
respectarea igienei mâinilor;
evitarea aglomerațiilor și purtarea măștii în spații închise;
aerisirea încăperilor;
alimentație echilibrată și hidratare adecvată.

Concluzie

Valul de gripă determinat de subclada K a virusului A(H3N2) reprezintă un test important atât pentru sistemul medical, cât și pentru comportamentul individual al populației. Deși nu este vorba despre o formă mai severă de gripă, contagiozitatea crescută și debutul precoce al sezonului gripal au dus la un număr mare de îmbolnăviri și la o presiune suplimentară asupra spitalelor.

Informația corectă, testarea la timp, tratamentul adecvat și prevenția rămân cele mai eficiente arme împotriva gripei, inclusiv în acest sezon atipic. Vaccinarea, chiar și în condițiile unui „drift” viral, continuă să salveze vieți prin reducerea formelor severe și a complicațiilor.

Surse: