Tratarea infecțiilor bacteriene prin metode naturiste. Este posibil?

Postat de

2025-09-08

On 2025-09-08

Rezistența tot mai crescută la antibiotice a bacteriilor și potențialele efecte adverse ne fac să ne îndreptăm atenția către posibilitatea de a utiliza metode naturale împotriva infecțiilor. Mituri sau eficiență reală? Iată că în 2025 purtăm această discuție în contextul dovezilor științifice.

Antibioticele sunt un progres relativ recent al medicinei, însă infecțiile există dintotdeauna. Din aceste motive, diverse produse naturale au căpătat interes de-a lungul timpului ca potențiale tratamente și în mod popular se consideră că ar putea fi utilizate în îngrijirea medicală modernă a infecțiilor.

Ideea de antibiotic a pornit din natură, iar unele dintre antibioticele uzuale în practica medicală sunt molecule care există în mod natural (spre exemplu, penicilina) și care sunt produse de diverse microorganisme cu scopul de a împiedica infecțiile bacteriene. Ulterior, pornind de la aceste molecule naturale, au fost optimizate pentru diverse aplicații în terapia infecțiilor noi molecule cu proprietăți antimicrobiene, de semi-sinteză sau sinteză.

Ar putea, pe același principiu și alimente care sunt consumate în mod curent să conțină substanțe cu efect antibiotic și să poate fi utilizate pentru acest scop? Iată ca spun dovezile despre alimentele despre care se consideră în mod popular că ar putea avea efecte împotriva infecțiilor.

Ghimbirul

Ghimbirul este un aliment despre care se consideră că prezintă multiple beneficii asupra organismului și promovează o stare favorabilă de sănătate, având efecte farmacologice, antioxidante, antibacteriene, antiinflamatorii, hepatoprotective, anticarcinogenice, antimutagenice. Iată rezultate din studiile care au evaluat potențialul antimicrobian al ghimbirului:

compușii din ghimbir ar putea inhiba multiplicarea unor bacterii implicate în dezvoltarea cariilor și periodontită (detalii aici)
6-gingerol, substanță din ghimbir, este implicat în lezarea membranei celulare bacteriene și afectarea transportului prin membrană, reduce producția de factori de virulență și formarea de biofilm (detalii aici)
planta și rădăcina de ghimbir au prezentat activitate antibacteriană asupra Staphylococcus aureus și Streptococcus pyogenes (detalii aici)
ghimbirul a avut activitate antimicrobiană împotriva Escherichia coli (detalii aici)
ghimbirul a inhibat multiplicarea bacteriilor izolate de la pacienții cu infecții digestive (detalii aici)
extractul de ghimbir a demonstrat activitate împotriva unor variate specii de bacterii rezistente la antibiotice (detalii aici)

Turmeric/Curcuma

Turmericul conține o serie de compuși cu potențial benefic asupra sănătății umane, incluzând efecte antiinflamatorii, antibacteriene, antivirale, antifungice, anti-diabetice, anticoagulante, hepatoprotective, anti-ulcer, hipotensive și hipocolesterolemiante. Curcumina, substanță din turmeric, funcționează ca un imunomodulator, blocând factorii de virulență bacterieni și simultan crescând imunitatea.

Exemple de rezultate din studii care au evaluat potențialul antimicrobian al turmericului:

planta de turmeric ar putea avea efecte antibacteriene împotriva speciilor de Bacillus, Staphylococcus aureus și Escherichia coli, dar nu și împotriva Pseudomonas aeruginosa (detalii aici)
un alt studiu a identificat potențial antimicrobian asupra anumitor tulpini de Pseudomonas aeruginosa și nu numai, având proprietăți antibacteriene înalt selective (detalii aici)
pudra de turmeric preparată din rizomii de turmeric are efecte antibacteriene superioare asupra Staphylococcus aureus și Escherichia coli, în comparație cu produsele din turmeric disponibile comercial (detalii aici)

Scorțișoara

Un alt condiment care a prezentat interes pentru evaluarea potențialului antimicrobian este scorțișoara, care conține o varietate de compuși care ar putea inhiba multiplicarea bacteriilor și care prezintă profil favorabil de siguranță. Iată câteva studii care au demonstrat efectele antibacteriene ale scorțișoarei:

Extractul de scorțișoară a avut efecte antibacteriene împotriva Staphylococcus aureus și Escherichia coli (detalii aici)
Unii compuși din scorțișoară ar putea avea efecte antimicrobiene împotriva Pseudomonas aeruginosa (detalii aici)
Extractele de scorțișoară au prezentat efecte antibacteriene asupra următoarelor specii bacteriene, în ordine descrescătoare a activității inhibitorii: Staphylococcus aureus, stafilococi coagulazo-negativi, Escherichia coli, Pseudomonas aeruginosa, Klebsiella pneumoniae, Proteus mirabilis (detalii aici)
Uleiul de scorțișoară și compuși din scorțișoară au avut efecte antibacteriene împotriva tulpinilor de Pseudomonas aeruginosa rezistente la antibiotice (detalii aici)

Usturoiul

Usturoiul, utilizat în alimentație sub variate forme, conține multipli compuși cu potențial antibacterian, antifungic, antiparazitar, antiviral, antiinflamator, imunomodulator, anticarcinogen, și antihistaminic. Iată concluziile unor studii care au investigat potențialul antimicrobian al usturoiului:

Usturoiul a inhibat creșterea culturilor de bacterii care determină apariția cariilor – Streptococcus mutans și Lactobacillus acidophilus (detalii aici)
Usturoiul este activ împotriva Aeromonas hydrophila, agent patogen care prezintă frecvent rezistență la antibiotice (detalii aici)
Usturoiul a redus numărul de patogeni alimentari din produșii de carne, având efect antimicrobian asupra variate specii bacteriene (detalii aici)
Usturoiul are activitate antimicrobiană împotriva Staphylococcus aureus meticilino-rezistent (detalii aici)

Merișoarele

Merișoarele au prezentat interes intens antimicrobian de-a lungul timpul, în special pentru prevenția și tratamentul infecțiilor urinare, deoarece conțin compuși care inhibă aderarea Escherichia coli din urină la nivelul celulelor din aparatului urinar. Iată ce rezultate au obținut studiile care evaluează efectele antibacteriene ale merișoarelor:

merișoarele au efect împotriva bacteriilor care determina afecțiuni periodontale și carii, limitând formarea biofilmelor (detalii aici și aici)
extractele de merișoare au activitate antimicrobiană împotriva Enterococcus faecium rezistent la vancomicină, Escherichia coli, Listeria monocytogenes, Pseudomonas aeruginosa, Salmonella typhimurium, Staphylococcus aureus (detalii aici)
eficacitatea capsulelor de merișoare în prevenția infecțiilor de tract urinar este inferioară profilaxiei cu antibiotice (detalii aici)

Alți produși alimentari naturali cu potențial rol antimicrobian

Mierea a fost evaluată pentru a îi determina efectele antimicrobiene, cu rezultate pozitive asupra a numeroase specii bacteriene. Mierea are osmolaritate crescută, pH acid, conține apă oxigenată și compuși fitochimici. Datorită acestor proprietăți, prezintă interes în tratamentul topic al infecțiilor cutanate (detalii aici).

Uleiurile esențiale de oregano prezintă activitate antibacteriană împotriva unor diverse tipuri de bacterii (detalii aici) și poate inhiba dezvoltarea biofimelor (detalii aici). De asemenea, prezintă activitate antimicrobiană echinaceea, propolisul (detalii aici), cimbrul (detalii aici), cuișoarele (detalii aici) și nu numai.

Dacă aceste produse naturale prezintă proprietăți antibacteriene, de ce mai avem nevoie de antibiotice?

Majoritatea studiilor care evaluează proprietățile antimicrobiene ale produselor naturale sunt realizate exclusiv în laborator, condițiile fiind complet diferite de cele din organismul uman. Pentru a avea efect terapeutic în urma administrării la pacienți, un potențial produs trebuie să îndeplinească o serie de condiții. Spre exemplu, este necesar ca o concentrație suficientă de compus să ajungă la locul din organismul uman unde bacteria se multiplică, străbătând toate membranele biologice (spre exemplu mucoasa intestinală după administrarea pe cale orală) fără a fi degradat sau metabolizat la compuși inactivi terapeutic. Compușii cu proprietăți antimicrobiene din produse naturale au adesea limitări reprezentate de solubilitate redusă, biodisponibilitate scăzută, degradare rapidă după administrare.

Pentru unii compuși naturali, există metode de a crește disponibilitatea postingestie. Spre exemplu, consumul alimentar al turmericului nu prezintă efecte notabile, însă această limitare poate fi combătută prin consumul simultan de piper negru, piperina având rol de activator. Însă până la a putea utiliza în terapia pacienților aceste resurse naturale este încă o cale lungă de parcurs.

În plus, evaluarea profilului de siguranță este esențială. Trebuie demonstrat că la acele concentrații care asigură efectul terapeutic, compușii utilizați nu au consecințe adverse notabile. Spre exemplu, unii compuși din usturoi prezintă potențial toxic. De asemenea, produșii terapeutici sunt aprobați pentru utilizare în clinică în urma studiilor clinice randomizate, astfel că este necesară o evaluare extinsă a compușilor naturali pentru a putea fi utilizate ca medicamente.

Key points:

Există numeroase produse naturale care au sau conțin substanțe cu proprietăți antimicrobiene demonstrate în prin studii, predominant de laborator
Acestea NU îndeplinesc în prezent condițiile necesare pentru a putea fi utilizate pentru tratamentul infecțiilor
Antibioticele standard sunt în continuare esențiale pentru a ne proteja și trata de infecții, fiind singurele opțiuni a căror eficacitate în clinică a fost demonstrată, iar detaliile despre efectele asupra organismului uman sunt cunoscute, salvând vieți
Prin cercetare și dezvoltare, în viitor, utilizarea de produse naturale cu proprietăți antimicrobiene ar putea să ajungă la patul pacientului, însă în prezent nu există dovezile științifice suficiente în acest sens și nici standardizare în dozare și nu numai, aspecte esențiale în farmacologie

Referințe: