Educatie

Hepatita A: Infecția „mâinilor murdare” care îți poate afecta grav ficatul

Postat de author-avatar
0

Hepatita A este o infecție virală acută a ficatului provocată de virusul hepatitic de tip A (VHA). Spre deosebire de hepatita B sau C, infecția cu VHA nu evoluează spre forme cronice, corpul elimină virusul și își restabilește funcția hepatică după vindecare. După boală, organismul dobândește imunitate pe termen lung, ceea ce înseamnă că infecția nu se va repeta. Virusul Hepatitei A este adesea numit „boala mâinilor murdare”, deoarece se transmite frecvent prin canalul fecal-oral, în condiții de igienă precară.

Transmitere și factori de risc

Principala cale de transmitere este ingestia de alimente sau apă contaminate cu materii fecale infectate. VHA rezistă timp îndelungat în mediu și poate fi găsit în fecalele persoanelor infectate cu câteva săptămâni înainte de apariția simptomelor și încă o perioadă după vindecare. Astfel, un bolnav poate contamina involuntar familia sau colegii de muncă dacă nu respectă igiena. Infecția se poate transmite şi prin contact apropiat cu o persoană bolnavă (de exemplu îngrijirea unei persoane infectate) și, în anumite situații, prin contact sexual neprotejat.

În plus, anumiți factori cresc riscul de expunere la VHA: consumul de droguri injectabile, condițiile de trai precare (persoane fără adăpost, comunități supraaglomerate) sau bolnavi cronici (de exemplu cu HIV) au riscul de infectare mai ridicat. De asemenea, călătoriile în țări cu transmitere intensă a hepatitei A fără protecție vaccinală pot duce la infectare. Consecința acestor factori este că infecțiile pot apărea sporadic sau sub formă de focare epidemice, mai ales în comunități cu igienă deficitară.

Simptome

Hepatita A evoluează cel mai adesea acut, cu debut brusc. Perioada de incubație este de obicei între 2 şi 6 săptămâni. În multe cazuri, mai ales la copiii mici, boala este asimptomatică: circa 80% din copiii sub 6-10 ani nu dezvoltă simptome evidente. Simptomele apar mai frecvent și mai sever la adolescenți și adulți. Severitatea lor crește odată cu vârsta pacientului.

Printre cele mai comune manifestări clinice se numără:

  • Oboseală și slăbiciune accentuate, care nu se ameliorează complet prin odihnă;
  • Pierderea poftei de mâncare și senzația de greață sau vărsături;
  • Febră ușoară și dureri musculare generalizate;
  • Disconfort abdominal (în special în hipocondrul drept, suprafața ficatului) și dureri articulare;
  • Modificări ale culorii urinei – urină închisă la culoare (ca ceaiul) și a scaunului – din cauza afectării funcției hepatice;
  • Icter (îngălbenirea pielii și a scleroticii ochilor), un semn de afectare hepatică important și frecvent în hepatită;
  • Alte semne pot fi prurit (mâncărimi ale pielii) și tulburări ale digestiei (diaree) datorate infiltrării imune în ficat.

În formele cele mai grave (rare), hepatita A poate provoca insuficiență hepatică acută fulminantă, mai ales la persoane vârstnice sau cu boli hepatice cronice preexistente. Totuși, majoritatea pacienților se recuperează complet în 1-2 luni, fără sechele pe termen lung.

Diagnostic și testare

Diagnosticul hepatitei A se face prin analize de sânge serologice. În particular, se caută anticorpi anti-VHA. Anticorpii IgM anti-HAV apar primii în cursul infecției și indică o infecție acută recentă. În schimb, anticorpii IgG anti-HAV rămân în sânge pe termen lung, semnalând imunitatea dobândită (prin boală anterioară sau vaccin). Prezența anticorpilor IgM este considerată standardul de aur în confirmarea hepatitei acute de tip A.

Practic, testarea se poate face prin metode de laborator (ELISA sau teste moleculare RT-PCR în cazuri speciale). În plus, există teste rapide imunocromatografice care pot detecta calitativ anticorpi IgM anti-HAV în sânge capilar sau plasmă în 10-20 de minute. Acestea sunt utile pentru screeningul rapid al pacienților simptomatici sau în situații de focar, însă rezultatul pozitiv trebuie confirmat ulterior prin testare de laborator standard. Testele de rutină pentru funcția hepatică (transaminaze, bilirubină) ajută la evaluarea severității leziunilor hepatice, dar nu identifică virusul specific.

În practică, medicul va recomanda testarea anti-HAV la pacienții cu semne de hepatită (oboseală, icter, dureri abdominale) sau după expunere suspectă. Anticorpii anti-HAV IgM devin detectabili la 1-2 săptămâni de la infectare, atingând un vârf în perioada simptomatică şi persistenți câteva luni. Astfel, o probă de sânge pozitivă pentru IgM anti-HAV confirmă infecția acută; un rezultat pozitiv pentru IgG (în absența IgM) indică imunitate trecută.

Tratament

Nu există un antiviral specific pentru hepatita A, organismul își va combate și elimina virusul singur în majoritatea cazurilor. Abordarea terapeutică este de susținere: odihnă, hidratare și îngrijire nutrițională corectă. Se recomandă repaus relativ și evitarea efortului fizic intens pe durata bolii, iar pacientul ar trebui să evite contactul cu colegii sau locul de muncă/școală până când febra și icterul dispar (de regulă cel puțin o săptămână).

Hidratarea adecvată este esențială: consumul regulat de lichide clare (apă, supe, ceaiuri) previne deshidratarea în caz de vărsături sau diaree. Se interzice consumul de alcool și de medicamente hepatotoxice (de ex. paracetamol fără recomandare medicală), deoarece ficatul bolnav procesează mai greu orice substanță chimică. În general, simptomele se tratează simptomatic (de exemplu, antiemetice pentru greață dacă este necesar), iar regimul alimentar va fi echilibrat, cu alimente ușor digerabile (supe, legume fierte, proteine slabe).

Spitalizarea nu este necesară decât în formele severe cu risc de insuficiență hepatică. În cazurile critice, se impune tratament în secție de terapie intensivă, uneori cu suport nutrițional și transplant de ficat pentru cele foarte grave. Totuși, majoritatea bolnavilor cu hepatita A recuperează complet sub îngrijire la domiciliu în câteva săptămâni.

Prevenție și vaccinare

Prevenirea hepatitei A se bazează pe vaccinare și pe măsuri riguroase de igienă personală. Vaccinul împotriva VHA este sigur și eficient; se administrează de obicei în două doze (rapel la 6 luni după prima doză). Acesta conferă protecție pe termen lung și se recomandă în special: copii după vârsta de 1 an, persoanelor care călătoresc în zone cu risc, lucrătorilor din laboratoare și spitale, bolnavilor cronici de ficat, consumatorilor de droguri și celor cu parteneri din grupurile de risc. Vaccinarea este indicată și în cazurile de contact apropiat cu un caz confirmat (profilaxie pasivă activă).

În paralel cu vaccinarea, trebuie insistat pe igiena alimentară și personală: spălarea pe mâini cu săpun înainte de masă și după folosirea toaletei, consumul de apă potabilă sigură (preferabil îmbuteliată în călătorii) și spălarea riguroasă a fructelor și legumelor. Se recomandă evitarea alimentelor crude sau insuficient preparate (în special carne și fructe de mare din surse nesigure) și a cuburilor de gheață făcute din apă netratată. De asemenea, este util ca persoanele infectate să evite pregătirea hranei pentru alții și să folosească facilități sanitare adecvate pentru a reduce transmiterea. În timpul actului sexual, folosirea prezervativului și igiena riguroasă scad riscul transmiterii fecal-orale.

În final, educația pacienților este vitală: cunoașterea simptomelor timpurii (greață persistentă, îngălbenirea pielii/ochilor, urină închisă la culoare) și prezentarea rapidă la medic pot preveni complicațiile. Prevenția reprezentată de vaccinare și practici igienice poate eradica în mare măsură riscul de îmbolnăvire cu hepatita A în comunitate

Referințe:

Articole mai noi
Rinichii tăi vorbesc – Semnele tăcute ale problemelor renale și cum să le previi
Înapoi la blog
Articole mai vechi Testele de sarcină și hCG: Cum funcționează markerul care confirmă viața