Diagnosticul diferenţial în urgenţă – mai eficient cu ajutorul testelor point-of-care

Postat de

2025-10-06

On 2025-10-06

Diagnosticul diferenţial reprezintă procesul prin care, pe baza semnelor şi simptomelor prezente la un pacient, sunt elaborate o serie de ipoteze diagnostice, care apoi pot fi eliminate sau confirmate, cu ajutorul anamnezei, examenului clinic şi al investigaţiilor paraclinice.

În urgenţă, evaluarea primară constă în depistarea urgenţelor vitale (ABCDE – airway, breathing, circulation, disability, exposure), scopul iniţial fiind identificarea cazurilor grave şi care pot conduce rapid la deces, iar abia apoi definirea diagnosticului complet.

Urgențele medicale necesită evaluare rapidă și inițierea imediată a terapiei, în caz contrar putând cauza complicații, dizabilitate sau decesul pacientului. Simptomele sunt adesea nespecifice pentru o anumită boală, iar terapiile care se administrează sunt frecvent diferite de la o afecţiune la alta, însă trebuie inițiate de imediat, motiv pentru care este adesea necesară utilizarea de investigații care să contribuie la orientarea diagnosticului. Investigațiile de laborator pe cale clasică însă durează și necesită echipamente complexe și personal instruit disponibil care să le opereze și care să interpreteze rezultatele. Astfel, managementul pacientului în urgență pe care clasică poate conduce la întârzieri care pot reduce șansele pacientului.

În prezent, sunt disponibile dispozitive de tip point-of-care, care permit evaluarea rapidă a unor diverşi parametri necesari pentru triajul şi diagnosticul pacienţilor critici, precum teste pentru echilibrul acido-bazic, troponină, D-dimerii, proteina C reactivă, NT-proBNP, creatinină, glucoză, teste pentru infecţii cu diverşi patogeni etc. Un test point-of-care pozitiv sau negativ, în contextul unor manifestări clinice evaluate de personalul medical, crește sau scade probabilitatea anumitor patologii din lista de diagnostice diferențiale, restrânge numărul acestora și astfel orientează spre diagnosticul definitiv și permite inițierea promptă a terapiei specifice.

Tehnologiile point-of-care au prezentat o expansiune enormă în ultimii ani, însă utilitatea acestora a fost evidentă încă de la începutul anilor 2000. Spre exemplu, un studiu din 2010 a arătat că utilizarea de teste point-of-care disponibile la momentul respectiv a înjumătăţit numărul de diagnostice diferenţiale pentru un anumit caz şi a influenţat semnificativ managementul ulterior al pacienţilor.

Disponibilitatea echipamentelor point-of-care în departamentele de urgenţă prezintă numeroase avantaje – reducerea timpilor de aşteptare, scurtarea perioadei de staţionare în departamentul de urgenţă, managementul rapid al cazurilor, stabilirea rapidă a deciziilor, iniţierea promptă a tratamentului.

Iată exemple de orientare a diagnosticului cu ajutorul dispozitivelor point-of-care în urgență, în funcție de simptomele pacientului:

pacient cu durere în piept – testarea rapidă a troponinei poate indica dacă pacientul ar putea avea un infarct miocardic (detalii în acest studiu) sau testarea rapidă a D-dimerilor poate contribui la excluderea trombembolismului pulmonar
pacient cu potenţial sepsis – necesită evaluarea nivelurilor lactatului, care influenţează terapia; detecţia prin testare point-of-care permite un managament rapid, ceea ce poate ameliora supravieţuirea
pacient cu accident vascular cerebral – evaluarea rapidă a statusului coagulării prin testare point-of-care permite iniţierea precoce a terapiei trombolitice, care are impact major asupra supravieţuirii
la persoanele cu stop cardiac – testarea rapidă a lactatului indică răspunsul la resuscitare și mortalitatea la 24 de ore (studiu)
pacient cu simptome compatibile cu o infecţie respiratorie – testarea rapidă diferenţiază infecţiile virale de cele bacteriene, doar cele din urmă necesitând tratament cu antibiotice

Nu se administrează antibiotic fără confirmarea unei cauze bacteriene. Acesta nu prezintă beneficii pentru infecțiile virale, însă poate asocia efecte adverse, iar riscul foarte mare este de a favoriza rezistența la antibiotice, prin impactul asupra microbiomului pacientului.

Iată cum ne ajută testele rapide să stabilim tratamentul cu antibiotice: la un pacient cu durere în gât, dacă testul rapid pentru streptococ de grup A este pozitiv, se administrează antibiotic. Dacă este negativ, putem suspiciona o cauză virală. Spre exemplu, mononucleoza determină dureri în gât și nu necesită tratament cu antibiotic, care în cazul acestei infecții poate cauza erupții cutanate.

Fără o cauză bacteriană identificată, antibioticele se pot administra doar în situații extrem de critice, precum sepsisul, pneumoniii severe sau meningită. Spre exemplu, la pacienții cu pneumonie, diferențierea rapidă în urgență a cazurilor care necesită antibiotic și a celor care nu au nevoie se poate realiza prin teste point-of-care pentru procalcitonină (detalii în studiu).

Testele de biologie moleculară de tip point-of-care pentru infecții respiratorii depistează cu eficiență crescută etiologia bolii, putând inclusiv identifica un panel întreg de patogeni simultan, atât virusuri, cât și bacterii, indicând cazurile care necesită administrarea de antibiotice. Unele dintre aceste paneluri realizează simultan și depistarea genelor de rezistență la antibiotice, astfel că permit identificarea rapidă și a patogenilor, dar și a antibioterapiei optime (studiu).

În cazul suspiciunii de sepsis, la pacienții cu febră, testarea în urgență a procalcitoninei este o resursă importantă mai ales la persoanele cu risc clasificat drept redus de a avea sepsis, contribuind la excluderea cazurilor (studiu). De asemenea, testarea rapidă a procalcitoninei la pacienții cu semne de sepsis indică persoanele cu risc ridicat de deteriorare și deces (studiu disponibil aici).

Când avem o urgență medicală și trebuie să apelăm la serviciile de urgență?

Anumite simptome, chiar dacă nu reprezintă un pericol imediat, pot fi foarte supărătoare astfel că ne pot face să credem că avem o urgență medicală, fiind dificil de tolerat. Foarte multe dintre persoanele care ajung la urgențe nu reprezintă de fapt cazuri critice din punct de vedere medical și ar fi trebuit să apeleze la servicii medicale cu programare. Din această cauză, unitățile de primiri urgențe sunt supraaglomerate. Triajul cazurilor care nu reprezintă urgențe medicale consumă timp și resurse și influențează negativ probabilitatea ca pacienții critici să primească prompt îngrijirile de care au nevoie.

Iată exemple de manifestări care pot fi urgențe medicale: tulburări de respirație severe, durere toracică bruscă, dureri puternice, cu debut recent și progresie rapidă, sângerări abundente, pierderea stării de conștiență, febră foarte mare care asociază alterarea stării generale.

Nu reprezintă simptome care impun prezentarea la unitatea de urgență, spre exemplu, dureri (cum ar fi otalgia) care au debutat de mai multe zile, fără febră, fără secreții purulente sau durere în gât fără dificultăți de respirație, fără imposibilitate de alimentare

ChatGPT poate fi un suport pentru trierea potențialelor urgențe medicale. Acesta este disponibil oricând și poate să ofere liste de posibile cauze și să sugereze când e necesară prezentarea la medic, cu programare versus la urgențe.

Referinţe: