Apel de mobilizare globală în plină pandemie pentru o lume mai sănătoasă, de Ziua Mondială a Sănătăţii

La 7 aprilie, în fiecare an, este marcată Ziua Mondială a Sănătăţii, eveniment ce are ca scop evidenţierea unei teme de sănătate specifice unui domeniu prioritar ce provoacă îngrijorare pentru Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS). Anul acesta, ținând cont de contextul actual al pandemiei de Covid-19, tema propusă de OMS este “Building a fairer, healthier world”, un apel de mobilizare generală pentru crearea unei lumi mai sănătoase. Un semnal de alarmă puternic generat evident în condițiile în care deja celebrul SARS-CoV-2 nu pare să-și fi încheiat “misiunea” de a ne arăta că sistemele actuale de sănătate sunt vulnerabile și, în multe situații, inechitabile sau chiar ineficiente. 

Ziua Mondială a Sănătăţii a fost marcată pentru prima dată în 1950, fiind o ocazie special creată pentru a concentra atenţia mondială asupra unor aspecte importante ale sănătăţii globale, un bun prilej a de a genera o serie de acțiuni și activităţi care se extind dincolo de ziua în sine şi servesc atât politicilor de sănătate cât și practicilor sănătoase. Ținând cont de toate acestea și, mai ales, de faptul că prima bogăţie este sănătatea, profităm de Ziua Mondială a Sănătății și ne focusăm pe sănătate dintr-o altă perspectivă, și, anume, aceea a efortului individual și colectiv de a ne păstra sănătatea și mai puțin pe a contracara boala. 

 

În context general, sănătatea este definită ca absența bolii. Dar să vedem, mai întâi, la ce se referă mai exact sănătatea, un “termen” pe care, de altfel, îl cunoaștem cu toții dar care, din păcate, “nu este prețuită până când nu apare boala”, după cum spunea medicul englez Thomas Fuller.

Organizația Mondială a Sănătății a propus în 1946 definiția următoare: “Sănătatea este o stare pe deplin favorabilă atât fizic, mental cât și social, și nu doar absența bolilor sau a infirmităților”. Mai târziu a fost inclusă în această definiție și „capacitatea de a duce o viață productivă social și economic”. Această definiție a OMS nu este însă lipsită de critici, după cum unii susțin că sănătatea nu poate fi definită ca o stare, ci trebuie să fie văzută ca un proces continuu de adaptare la cerințele în schimbare ale vieții și ale sensurilor pe care le dăm vieții. Definiția OMS este, prin urmare, considerată de mulți ca fiind un scop idealist, mai degrabă decât o propunere realistă. Mai târziu, sănătatea a fost definită ca eficiența funcțională și/sau metabolică a unui organism, în orice moment, atât la nivel celular cât și global. Toate organismele individuale, de la cele mai simple la cele mai complexe, variază între o sănătate optimă și sănătate zero (mort). În domeniul medical, sănătatea este de obicei definită ca abilitatea unui organism de a răspunde eficient provocărilor (stres), precum și în mod eficient a restabili și susține o “stare de echilibru”, cunoscut sub numele de homeostazie

În 1974, Canada a prezentat un raport devenit ulterior un fel de sistem de referinta in medicina mondială, numit „O nouă perspectivă asupra sănătății canadienilor”, cunoscut sub numele de raportul Lalonde, în onoarea ministrului sănătății de atunci, Mark Lalonde, care a prezentat studiul. Raportul a evidențiat patru factori determinanți ai sănătății generale și anume “biologia umană”, “mediu”, “stilul de viață”, și “asistența medicală de organizare”. Din această perspectivă, sănătatea este menținută prin știința și practica medicală, dar poate fi, de asemenea, îmbunătățită prin efort individual. Ce înseamnă mai concret și unde duc aceste două direcții?  

 

Preventie versus vindecare

În timp ce vindecarea presupune că deja s-a instalat în prealabil boala, prevenția se concentrează pe “ținerea” la distanță a bolii. Am auzit cu toții, adesea, că prevenția este mai ieftină decât tratarea bolilor. Dar ce este prevenția? Inițial prin prevenție se înțelegea luarea tuturor măsurile necesare pentru a evita apariția unor stări patologice. Într-un sens mai larg, măsurile includ și terapiile preventive care pot limita progresia bolilor. Prin anii ’80, a început să se facă distincție între cele 3 tipuri de prevenții: prevenția primară – care are ca scop promovarea sănătății și evitarea riscurilor pentru sănătate, înainte de apariția bolii; prevenția secundară – care se face pentru a depista bolile în faza incipientă, asimptomatică; și prevenția terțiară – care are ca scop oprirea sau întârzierea evoluției bolii spre complicații. Mai nou, a fost dezvoltat un nou concept, cel de prevenție cuaternară, concept inițiat de un medic de familie din Belgia, dr. Marc Jamoulle. WONCA (Organizația Mondială a Medicilor de Familie) definește prevenția cuaternară ca fiind acțiunea de identificare a pacienților cu risc de supramedicalizare și de a-i proteja de noile metode invazive, sugerându-i care intervenții sunt acceptabile din punct de vedere etic.

În tot acest context, părerea unanim acceptată este că trebuie să facem cât putem de mult pentru a preveni bolile și consecințele lor. Prevenția, cunoscută și sub numele de medicină preventivă sau profilaxie, constă în acele măsuri luate pentru prevenirea bolilor sau depistarea lor în fază cât mai incipientă, pentru o tratare eficientă. Atunci când vorbim de prevenție, cu toții realizăm, măcar în linii mari, importanța ei: cu cât suntem mai atenți cu sănătatea noastră, cu atât avem șanse mai mari să ducem o viață mai lungă și mai sănătoasă. 

 

Prevenția salvează vieți

Conceptul de medicină preventivă influențează modul de viață, o influență pozitivă care asigură longevitatea și o stare bună de sănătate. Prevenția se concentrează pe sănătate și nu pe boala, de aceea trebuie folosită ca un mesaj educativ și diseminata adecvat și adaptat pe o perioada lungă de timp pentru a fi asimilată în conștiința individuală, dar și a populatiei. Cu cât cauzele sau existența unei boli se descoperă înainte ca simptomele să se facă simțite și afecțiunea să devină cronică, cu atât mai mult cresc șansele de vindecare. Aici intervine ca metodă principală de preventie diagnosticarea precoce care permite prevenirea dezvoltării de afecţiuni cronice şi oprirea din evoluţie a acestora în stadii incipiente. 

Examenele de screening și diagnosticare rapidă sunt intervenții preventive valoroase pentru depistarea bolilor, unele chiar în fază incipientă, permițând instituirea unui tratament în timp util. Metodele de testare în acestă situație trebuie să fie sensibile și specifice, pentru evitarea rezultatelor fals-pozitive sau fals-negative, ușor de acceptat de pacienți și suficient de ieftine. Mai departe este obligatoriu ca aceste programe să ofere și soluții terapeutice adecvate pentru cazurile descoperite. 

Este știut că acțiunile preventive implică o logistică și intervenții multifațetate. Este nevoie de materiale informative pentru pacienți, de informații din surse verificate și credibile, de organizații în comunitate sau ONG-uri care să ofere servicii de suport pentru diverse acțiuni de informare și educare. Medicul de familie poate, în multe situații, să depisteze persoanele la risc, dar este aproape imposibil ca el să se implice în activități de intervenție pentru schimbarea comportamentelor. La rândul lor, aceste organizații de suport trebuie și ele sprijinite și finanțate de stat sau de comunitate.

Oricare ar fi acțiunile și demersurile individuale sau colective de creare a unei lumi mai sănătoase, un lucru este sigur. Prevenția salveaza vieti! Iar Covid-19 este dovada clară că testarea rapidă este unul dintre cele mai importante instrumente de prevenție.

“Dacă populația s-ar putea testa singură, în mod regulat, de pildă înainte de întâlnirile cu rude sau prieteni, lanțurile de infecții ar fi întrerupte”, declară de curand medicul și omul de știință german Karl Lauterbach într-un interviu acordat postului public de televiziune WDR. “Testele rapide sunt foarte fiabile. Dacă fiecare dintre noi s-ar putea testa singur acasă, am putea pune capăt pandemiei de coronavirus”, a mai precizat Lauterbach, expert în probleme de sănătate. “Ce-i drept, nu toate cazurile pozitive sunt identificate. În schimb pot fi descoperite aproape toate cazurile infecțioase”, crede Lauterbach. 

Alege Testele Antigen pentru Autotestare care detectează și noile tulpini de Covid-19 sau  testele Anticorpi Neutralizanți care evaluează protecția după infecție și după vaccinare.

Important! Testele rapide îți arată în maxim 20 minute, dacă ești infectat sau gradul de imunitate dobândită la Covid-19.